Dincolo de rostire
Slove ancorate străin în cuvinte.
Fraze arse de sens
în creuzetul minții.
Cenușa...
Și eu...
Exilată în laguna tăcerii,
încovoiată a semn de-ntrebare,
în zadar număr puncte suspendate
în cârligul vreunei litere.
Un semn se ridică-a mirare,
țintuit între stihuri și proză.
Culeg din cuvinte,
resturi de inimă stingheră.
Le topesc
în același bizar creuzet al minții.
Funerar le îngrop,
în parodie cu măști
jumătate triste,
jumătate vesele
rămâne-amintirea...
și...
doar zarea spartă
pe retină cuvântul
... și discurs văduv de gânduri
de doar puncte suspendate
și chipuri
sculptate în nud de rostire,
grav înveșmântate-n privire...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre văduvie
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sculptură
- poezii despre proză
- poezii despre poezie
- poezii despre numere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.