Mergem la culcare
Mergem la culcare fără bilanțuri
ci doar împlinim un ritm biologic și-un banal cotidian
nu ne întrebăm dacă am înseninat deznădejdea
din sufletul celor ce le-a fost dăruit mai puțin.
Spălați în durere și-n aspre lipsuri
se tânguie ai noștri semeni anonimi
știm doar să clamăm pietatea și bunătatea
dar trăim pentru ego-ul ce latră-n pustiu.
Zdrențuiți de nevoi și de ziduri amare
cei mulți nici soarele nu-l mai zăresc prin glodul hulpav
de ne este bine și cald adunăm risipiri și minciuni veștede
măsurăm timpul prin nepăsare, răutate, năruire și tern.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.