Râuri cu poeme

Pădurea cu stejarii seculari
adună sfinte taine peste vreme,
prin inima bătrânilor stejari
curg fermecate râuri cu poeme.
Eu le ascult din nevăzutul rai
ce dăinuie sub bolta siderală,
în falnica pădure să tot stai –
măreaţă şi eternă catedrală!

Poemele mă ţin în vraja lor,
mă adâncesc în tainică visare
şi îmi sădesc în inimă un dor
adus pe vad de ape curgătoare.
S-aşază dorul înlăuntrul meu,
la umbra unor amintiri uitate
în arcul frânt al unui curcubeu,
sub zidul dărâmat de la cetate.

Te chemă iar în codrul secular
cu strofele rescrise în poeme,
să-i ridicăm iubirii sanctuar
împodobit cu dalbe crizanteme.
Să ne iubim acolo pe-nserat,
jurându-ne credinţă pe vecie,
iar gândul să ne fie mai curat,
sfinţindu-se cu stropi de apă vie.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!