Muza
Din care univers mi-te-ai desprins
Și te-ai oprit în prag la mine?
Divinitatea te-a trimis
Să-mi tulburi clipele senine?
Ești adiere și suspin; un vânt de primăvară,
Parfum de flori, un gust amar
al clipei trecătoare...
Ești amăgirea unui vis din noaptea solitară.
Dar ce nu ești tu oare? Ești bucuria care doare.
*
* *
În viață m-ai curtat mereu
Și-ai însoțit durerea sufletului meu.
Dar eu, nebun, n-am înțeles
Și-am aruncat vers după vers
În nopțile cu lună plină
Pe-o bancă-n parc, pentr-o străină.
Dar ce-i iubirea-n veșnicie?
Un strop de vin, o nebunie...
E spuma mării-nvolburate
Pe valuri de furtună ridicate.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.