Singurătate
În mine zac tăcerile nescrise,
Ucise de dulceața unui gând,
Pe umeri port durerile aprinse
De vâlvătaia soarelui arzând.
Îndrept spre Cer un strigăt de durere,
Acerb, dar niciodată auzit,
Mă rătăcesc prin groaznice unghere
Cu răcnet dur, urlat cu glas șoptit.
M-am izolat de lumea ticăloasă
Într-o singurătate care m-alină
Sau mă strivește dură, nemiloasă,
Mușcând flămândă canea mea virgină.
Privită sunt cu milă sau revoltă,
Retrasă stau, plângând în a mea casă,
Din lacrimi împletesc altar cu boltă,
Sperând visând cândva... să fiu mireasă...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Răghinaru. [Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre virginitate
- poezii despre tăcere
- poezii despre singurătate
- poezii despre revoltă
- poezii despre nuntă
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.