Până-n meridianul frunții
port priviri profunde și paralele
cu vinovăția cerului de-a mă răpi
chiar de cerceii tăi reazemă infosfere
și eu pentru a supraviețui melancolic
sunt delegat să adaug cabrări sonice
pe zborul înclinat al unui granit rarefiat.
de când timpul mângâie mormânt de marmoră
într-o curbură ambițioasă
eu speriat n-am făcut decât să mă răspândesc
prin sufletul tău ca un foc prin goluri
și m-am învățat cu deprinderile alergării nebune
precum animalului prin prerie.
am început să șlefuiesc iluzia de seară
până ce subteranele cugetului lucesc
în altă vreme sub o neagră lună austeră
și prin degetele tale să mă întind cauza adaosului
de poeme însorite până-n meridianul frunții
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Savin. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre zoologie
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre sperieturi
- poezii despre seară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.