Alchimie
Nu știu ce, ceva de la tine,
Mă năucește,
Din lăuntrul tău, nu știu ce,
Mă topește,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsucește și mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reașază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.