Căutare
Țin luna în dinți
și-n picioare
copita pământului, spartă
hoinăresc într-un cerb
desenat pe o hartă
aproape îmi leg sângele de un tei
să nu plece pe dealuri,
să nu își rupă fruntea sticloasă
de maluri,
să nu se îmbete într-o fată frumoasă
îmbrăcată în cuie și lemn
dintr-o patrie joasă
ah, duhnind neomenesc
a catifea și uitare
Tot îmi spun -pământul acesta e mare
vine-n aerul meu
nu mai are răbdare
iar în jur poate nu e nimic de găsit,
nici de plecat,
nici de venit
nici de cuțit.
Oare?...
Țin luna în dinți ca pe un frâu,
în genunchi am flori de lucernă
urmele mele mergându-mă
îmi vor zdrobi
părinții sub pernă.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Radulian. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre picioare
- poezii despre patrie
- poezii despre lemn
- poezii despre hărți
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.