Vremea își flutură amintirile
[anotimpuri târzii
în unduire drumul meu
a rămas același
fidel visului
celui dintâi
citesc ascultând
ritualul straniu al vântului
un roi de gânduri
îmi flutură
pe la urechi zgomotoși
ochii mei două păsări
grăbite surâzând
își potolesc
setea răsfoind cartea
așezată pe genunchi
între mine
și tăcerea mea
adevărul
și
înțelepciunea
adăpostite
în carte.
poezie de Lucică Dragoș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucică Dragoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.