Combustii măsluite
Se va ști oare vreodată
Cum vioara lăudată
A ieșit din piept pe stradă?
Încânta păsări și soare,
Ochi senini plini de mirare
Și iubirea trecătoare...
Se știe că-n jurul ei
Au căzut din cer scântei
Arzând florile de tei.
Din combustii măsluite
Au rămas imagini mute
Cu noi doi, topiți sub munte...
Au rămas corzi și căluș,
Plâns prelung de ineluș,
Urma vieții în urcuș!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.