Paradox trist
Să-ți spui adânc că-i bine,
că oameni răi, nu sunt..
Și că trăim în țara-n care
călăi nu sunt pe drum.
Să crezi in oameni, că-s calzi și buni ca tine...
Să uiți de suspine
și de frica
ce-ți face sufletul ruine.
Să ai speranță-n ceilalți,
să crezi in ajutor,
să crezi că și alții au suflet empatic, cald și iubitor.
Dar, realitatea-i crudă...
Și-ți sfâșie inima
suflete pierdute,
pe-un drum fără sfârșit,
cu inimă de înger...
Curmate negreșit,
de ~EL~ și voi sistemul,
ăsta...
care nu..
N-a greșit....
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.