Vina de-a fi
Nu mi-ai furat numai culoarea-mi dragă,
Ce vină mi-a tot fost de când mă știu;
O nadă mi-ai întins ca să m-atragă
În plasa ta de hoț și fustangiu.
Nu te-am știut avid de-a ști mai multe,
Minciuni și bârfe-ai ascultat și-ai vrut,
Să fii cocoș, și vrute, și nevrute
Mi-ai îndrugat și eu ce-aș fi putut,
Să fac, când lacrima-mi striveai cu ură
Și nu vedeai decât un adevăr,
Și doar otravă îți ieșea din gură,
Când eu îți ofeream cu drag, un măr?
Nu-ți sunt dușman și nu-ți voi fi vreodată
Călău, osânditor sau ucigaș;
Dar să nu mă asemeni niciodată
Gunoiului ce zace în făraș!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.