Cântec despre frică
despre păcatele îngerilor nu a vorbit nimeni până acum
dar cred că și îngerii mai păcătuiesc, altfel de ce le-ar mai fi frică uneori
scuturându-și aripile de zăpadă?
copil fiind îmi era frică de întuneric, de greutatea lui
mă gândeam că dacă se rupe ața care-l ține în tăria nopții
o să cadă și-o să mă strivească
dar întunericul s-a strecurat în suflet și nu l-am mai simțit apăsător
mai apăsător mi se părea un sărut strivit
și de teamă, mai mult îl furam decât să-l dospesc
și din sărut în sărut am suit dealul Golgotei
și viața se strâmba la mine arătându-și fețele ascunse
dar cine să se mai sperie de viață când moartea cerșește din ușă în ușă?
acum mi-e frică să-mi mai fie frică
de câte ori apare frica mi se întâmplă câte ceva. așa că
mai bine n-o bag în seamă. mai bine trăiesc. moartea oricum o să mă găsească.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.