Rugăciunea supremă
Mi-e dor nespus de anii cristalini
Când fermecat de flori de meri, caiși,
Copil, ghidat de soli din Cer trimiși,
Umblam prin parcuri, codri sau grădini
Și tot visam, cu ochii larg deschiși
Că scormonesc meleaguri, vizuini
De canguri, de gheparzi or pinguini...
În multe cărți de aventuri descriși
Mi-e dor cumplit de cartea cu povești,
De glasul cald al blândului bunic
Pierdut pe veci în sferele cerești...
Tu, Doamne, dacă mă iubești vrun pic
Fiind atotputernic, izbutești
O zi, preschimbă-mă-n acel pitic!!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petre Ion Florin Vasilescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre pinguini
- poezii despre parcuri
- poezii despre ochi
- poezii despre mere
- poezii despre iubire
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.