Îmi spuneai relaxat să te uit conștient
palmele care-au lăsat urme pe uși
au fost cândva cărăbuși
pe care îi coloram cu guașe diluate
și așa, pe nerăsuflate,
îi trimiteam pe acele poduri de gheață
din Atlantida
și nu făceau față
alunecau ca proștii la intrare-n oraș
iar cactușii îi luau pe făraș
în eventualitatea în care, desigur,
s-ar fi dezmeticit
și ar fi revenit
pe ușile care se-nchid repetat
nu dintr-un motiv anume
ci de la palmele care
s-au întâmplat
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.