Pescarul de vieţi ...

E paznic la cumpăna vieţii,
Chirurgul cu mână dibace,
Zdrobind hâdei hoaşte pomeţii,
Cu gând iscusit şi tenace.

La poarta infernului şade
Şi-aşteaptă, pescarul de veghe,
Zmulgând ale morţii năvoade,
Târându-le cale de-o leghe.

Se-apleacă pe-un trunchi fără vlagă
Cu râvnă trudind, trup şi suflet.
Imunda, căscata-n piept plagă,
Apasă pe-un firav răsuflet.

- Să-mi daţi bisturiu, pense, ace
Şi catgut să-mi daţi pe măsură,
Tampoane, că moartea-i vorace,
Cu ele să-nchid cruda-i gură!

Îi cere el sorţii dispensă,
Tăind cu un dârz sânge-rece.
Izbânda lui fi-va imensă,
Când rana va-ncepe să sece.

Un fluture negru planează.
Ciuvica, a rău, ţipă-n grindă.
Avântul lăuntric clachează,
Speranţa păşind şovăindă.

Citeşte-n rărunchi cu migală,
Când stropii i-aruncă în faţă,
Spurcatele semne de boală,
Ori urme de palidă viaţă.

Sunt două căi: viaţă ori moarte,
Răspântia e-nşelătoare...
Doar el firu-n grabă desparte,
Când prins eşti la mare strâmtoare.

Cu timpul ce-n goana lui trece,
E-o luptă atroce, dar ştie,
Că moartea va lăsa-o rece,
Lipsind-o-ntâi de-anestezie.

Tot răul i-l smulse din carne,
Răzbind îndărătnica rană.
Pescarul de vieţi, o să-ntoarne
Un suflet, cât salţi o sprânceană.

E viaţa cu-o aripă frântă?!
Răsuflu-ntr-un fir se mai ţine?!
Sunt zeci de-ntrebări ce-l frământă:
Prea multe-a făcut, prea puţine?!

Cu ochi larg deschişi stă la pândă.
Sub mâinile lui treci o vamă.
De-i fiara cu gura flămândă,
I-o-nchide-nfruntând orice teamă.

Un suflet la trupuri împarte,
Din carnea-şi rupând hălci de viaţă.
Dând altora noi paşapoarte,
Din prag de neant îi înhaţă.

Târcoale când dă hârca hâdă,
El ţine-a bolnavului mână,
Nădejde având c-or să-i râdă,
Sicriului gol din ţărână.

Pe plac ţi-e mereu suferinţa;
Ştiu, moarte, n-ai pic de răbdare!
E astăzi a lui biruinţa...
Rămâi, tu, în săli de-aşteptare!

poezie de Mihaela Banu (20 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!