Bucuria de acasă
Mergând pe stradă, prin cartierul meu,
Mi se părea că oamenii pe care i-am știut mereu,
Mă priveau altfel.
Si-ntrun târziu nu am mai suportat
Și, chiar riscând, am întrebat
Dacă, în ziua-aceea, cu ceva-m greșit.
- Nu. Cu nimic. - a spus o doamnă
Care păruse, mă condamnă
Și mă făcuse să mă-ntreb
Dacă ceva-i părea, se-mpotrivea
La vesela înfățișare-a mea,
Deși simțeam că nu era așa.
- Și, totuși, ce-i cu modul ăsta infatuat
În care mă priviți? am continuat.
- Aaa... Nu... Se-observă că acum
Sunteți mai mult decât erați vreodat
Chiar luminat,
De bucuria ce-o aveți acasă.
Și, în trecut, păcat, nu ați realizat
C-a fost tot timpul lângă dumneavoastră
Și, mică fiind, tânjea după căldura voastră.
- E-adevărat.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroșan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Moroșan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.