Toamnă târzie ...
E toamnă târzie între râpi și crâng.
Ramul, verde-odată, acum este ciung.
Fără frunze pare speriat și gol;
Doar păsări mai zboară, peste el, în stol.
Sus pe deal, în zare, povârnitul drum,
Pavat e cu frunze veștede de-acum.
Vântul lung mugește, strigătu-i aud
Prăvălind ecoul până-n prundul ud.
Toate-s fără vlagă, totu-i cenușiu;
Nimic nu rămas-a din ce era viu.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.