Din două trupuri ...
Doar cu iubirea vieții mele
Mă simt puternic, mai bărbat
Purtat ca-ntr-un vârtej de iele,
Spre trupul ei candid mânat.
O iau în brațele-mi vânjoase
Și o sărut pana la extaz.
Ea, mirosind a chiparoase,
Mi-ntoarce celălalt obraz.
O înrobesc cum doar liana
Îmbrățișează un copac.
Cu mângâieri îi vindec rana,
În scrum cuvintele-mi prefac.
Eu o sărut, ea mă sărută;
O las încet pe al meu pat.
Pe buza ei cărnoasă, mută,
Arome sorb, de neuitat.
Cu degetele fremătânde
Ridic al rochiei sale fald,
Pe când privirile-mi flămânde
Se scaldă-n ochi-i de smarald.
Pe pielea ei de crin, virgină,
Îmi plimb agale brațul stâng.
Numai o geană de lumină
Mă face să nu par nătâng.
Mă dăruiesc, se dăruiește,
Ca într-o plasă suntem prinși,
Simțim cum timpul se oprește
Uitând de noi, parc-am fi ninși.
Ne contopim ca două torțe
Împreunate în mănunchi.
Sleiți de ultimele forțe,
Din două trupuri facem trunchi.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre cadouri
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre tuberoze
- poezii despre timp
- poezii despre rochii
- poezii despre plimbare
- poezii despre ninsoare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.