Natură moartă...

Privesc tablouri cu natură moartă,
Ce straie vechi şi patinate poartă.
Un craniu, stând perfid lâng-o clepsidră,
Măsurând timpul cu priviri de hidră.
Natură moartă cu homar şi cleşte,
Mese, din care te înfrupţi regeşte.
Ceainic de-argint, pocaluri, ulcelele din lut,
Carafe pântecoase, doar bune de umplut,
Piersici rumene, mere şi prune brumării,
Cireşele pereche, tronând pe largi tipsii.
Festinuri cu vânaturi din belşug,
Ceramică arsă cu meşteşug,
O pipă, ochelarii, lângă opaiţ zac,
Vecin cu samovarul, cu plantele de leac.
Sfeşnicele de strajă, cu lumânări făclii,
Sipete aurite, purtând bijuterii.
Un teanc de cărţi antice, uitate pe un scrin,
Lângă o glastră plină cu flori albe de crin.
Se înfiripă schiţe şi umbre se întind,
Din vârfuri de peneluri, dar s-au născut murind.
Doar sufletul trăieşte, răzbeşte peste veac
Expus în galerie, făcându-ne pe plac.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!