Monolog abstract
între mine și vioară este numai un arcuș
mângâie strunele, naște o rapsodie
dau la o parte al tristeții frecuș
și mi se face tare dor de-o comedie.
între mine și ține e un poem minunat
ca o scară care se urcă la stele
când îl citesc mă simt îmbunat
și timpului îi iert părțile rele.
între mine și soare sunt câțiva nori
prevestesc o ploaie cu ropot de cleștar
să spele păcate, să curețe fiori
emoții rubinii s-atârne pe cântar.
către eternitate mai fac câțiva pași
fumez pipa păcii cu străvechi apași.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.