îmbrățișând pe cel mai trist dintre străbuni
una dintre mamele mele
cred că bătrâna cea mai nebună
îmi tot apare în vise
poate n-ar fi ea
ci poveștile despre ea
nici măcar nu sunt o invenție
cum își smulge părul din cap
aflând că singurul fiu
plecat la război
atârnă într-o pădure
și știi cum e senzația aia
că vrei să îl strângi la piept
ca pe un copil
pe cel mai nefericit dintre străbuni
ei bine, trebuie să înveți
că trista amintire e o pasăre
zboară picurând sânge
pe acoperișul inimii tale
trebuie să continui
să mânuiești cuțitul care taie pâinea
trebuie să înveți că bătăile în geam
sunt oameni însetați
merg în convoi
după ce le dai apă
se duc în deșertul depărtărilor
ascunzându-și poveștile sub aripi
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ancuța Morar. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.