Și tu, suflete-al meu...
(Fiindcă astăzi e despre mine... toată ziua...)
Îți lipiseși Eul de inima mea
Să ne vezi dinafară încătușare de foc
Se scuturase înăuntru sânge de lalea
Izbisem cu noi în floare de soc
Vin iar să ne înfrupte typhonuri de-adieri
Acelea de mănunchi ales cu strălumine
Sbucni-va printre pori chiar viile păreri
Că ne-am mutat în flori cu zilele senine
Stau laolaltă îngeri cu forme lungi de raiuri
Căci pentru mine slava se-împarte în neumbră
Culcai pe trup o stea și va să-ți cos de plaiuri
Vremile fericirii pierind "colibă sumbră"
Constant ne iese-n cale mângâietoare soartă
Caniculă de faguri ce ne-animase duh
Stau taine din concertul azurilor la Poartă
Să ne răpească raze, amnar pentru văzduh
Și tu, suflete-al meu, ce îmi mai spui de mine?
- Curând vei strânge-n minți clipa preanorocirii
Iar trunchi va ține cont numaidecât stamine
În flori de cipriană, reînverziri iubirii.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cipriana Tanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.