Pe simeză
Contemplând simeza cu suflet preaplin,
Pictura-n efluviu e un dar divin:
Bătălii faimoase, cu cai nărăvași,
Imortalizate, lupte cu ostași.
Armate cu arcuri, cu săgeți și scut,
În natura moartă, ulcele din lut.
Flori îmbrățișate în imens buchet.
Pictor în oglindă, autoportret...
Un colț de natură, stele, lună, sori,
Zarea necuprinsă, munții cu ninsori.
Nimfe-n goliciune, ce se scaldă-n larg,
Vele-nvolburate în vârf de catarg.
Nuduri voluptoase cu fețe de crin,
Coapsele cărnoase și călcâiul fin.
Suverani, regine, în veșmânt luxos,
Curtezane blonde cu păr mătăsos.
Plete zulufate, chip de copilași;
Cu-arcurile-ntinse, tandri amorași.
Ampla simfonie de nuanțe și ton,
Este seva vieții, nesecat filon.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre natură
- poezii despre armată
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre senzualitate
- poezii despre război
- poezii despre păr blond
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.