28 iunie 1940
Călcată de șenile este vara
Și visele, uitate, veștejesc,
Când plânge, în surdină, toată țara
Pentru pământul nostru românesc.
Se scutură lumina din icoane
Și sângerează lemnul de alun,
Când mercenarii urii bat piroane
În palmele cuvântului străbun.
În inimi crește câte-o răstignire,
Când nu putem căra atâta greu,
Dar, ca o așteptată izbăvire,
Din ceruri ne zâmbește Dumnezeu...
poezie de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.