Vindecă-mi iubirea...
Vindecă-mi iubirea, tu, mirată umbră
Și-mi ascunde ochii în sicriu de pluș
Dezrobindu-mi chinul din lumina sumbră
Unde timpul vrednic și-a făcut culcuș.
Spulberă-mi nădejdea de-a seduce clipa
Și-a mușca din șansă ca un vultur orb
Neuitând de dorul ce-mi rănește-aripa
Când furtuni de gânduri lacrimile-mi sorb.
Fericește-mi buza mustuindă-n vinul
Fragedelui zâmbet ce-a fost ieri sărut
Și-mi înmoaie plânsul ce hrănește spinul
Renăscut nevoii dragostei din lut.
Slobozește-mi dulcea inimii trăire
Rânduindu-i sorții umbletul etern
Și-mi întoarnă mersul ca o lecuire
Din fiori sălbatici ce curând se cern.
Dăruiește-mi zborul cel furat din glumă
Într-un timp în care dragostea stingea
Și-mi absolvă vina ce-a rămas în urmă
Cât iubirea-mi este și nu-i ce-ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.