Trăsnet cu miros de cer și alge
dezbracă-mă de umbra ta reîntrupată
în trăsnet cu miros de cer și alge
îmi explodează venele la tâmple
și nu mai simt în mine nici maluri nici catarge
(eu te voi alăpta cu fericire nesihastră
lângă altarul unui nuc cu frunze roze
să-ți pară îndoielile de-acuma
că sunt doar veritabile neopsihoze)
dar strânge-mă la piept cu disperare
mi-e așteptarea carne însetată
te rog frumos să stingi și-apoi să lași lumina dreaptă
să nu observi că sunt fecioară într-o femeie măritată
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.