De-zis
E focul gri de la cenușă,
Acolo zace cartea mea,
Și-n aripa de cărăbușă
Adorm și eu cu tine grea.
Mă arde pântecul de ace,
În vocea ta mă răstignesc
Și nu se naște, nici nu tace,
Și nu se știe de-i lumesc.
E focul alb, de iepur alb,
Acolo zăcem amândoi
Și în adânc de mușuroi
Suntem aproape-aproape goi.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre naștere
- poezii despre foc
- poezii despre cărți
- poezii despre cenușă
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.