Acul cu gămălie al domnului Smith
Serile începeau cu oftatul prelung
și dangătul clopotului
liniștind cerul de triluri din vie.
Bolta ei era cupola scenei
îmbrățișării de pahare
golite cu tihnă și sudoare.
Prin mormăielile aruncate în silă
către un interlocutor poetic,
din ancora viselor, gândul plutea
imposibil de zdruncinat.
Nu era locul oportun
dar era chinul util, motivul
apropierii de ceilalți.
Averile agonisite cu prețul bolii
n-au gust decât dacă ai
cu cine să le împarți.
Munca asta de unul singur
înțeapă prea adânc în noi...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Oancea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.