Carmen, dulce poezie
Carmen, dulce poezie,
Cânt duios în armonie,
Înflorită orhidee
Dezbrăcată de clișee.
Pe ai lumii mari poeți
Să te cânte îi înveți.
Cu-ai tăi sâni roz, trandafiri,
Pictori pătimași inspiri.
Note în diverse game
Fac săli pline să te-aclame.
Pe îndrăgostiții bravi,
Ți-i faci pe vecie sclavi.
Drumeților ce te văd
Le lași în inimi prăpăd;
Fiori și-un tremur prelung,
Când te-admiră îndelung.
Fluturate plete-n vânt,
Îi lasă fără cuvânt.
Zâmbetul de-l afișai
Atingeau un colț de Rai.
Șolduri unduind c-un grad,
Îi aruncă-n fund de Iad.
Ești licoarea ce-i îmbie,
Carmen, dulce poezie.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.