Să curgă pe apele plânse de stele
Visele au despărțit somnul de nemurire,
rup noaptea în bucăți ocolite de întuneric
și aștept să se crape de ziuă, lumina să-l descompună,
să curgă pe apele plânse de stele
Vreau ca prezentul să mă apropie de un viitor demiurgic,
să uit marile păcate ale trecutului,
diminețile să-mi poarte soarele pe umeri
și ziua să îmbrace mătasea divină
în care oamenii își vor dărui pacea unul altuia.
Dragostea îi va cuprinde pe toți
în subțirele vernisaj al feeriei nostalgice
până când în strat de platină luminos
iubirea ta se va sfârși la cumpăna singurătății.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.