Dans în verde ud
Eu v-o spun doar vouă n-aș vrea să se-audă
C-am dansat azi-noapte cu o paparudă.
Cum a fost? Păi... altfel și vă povestesc
Tot, cu amănunte, nu vă minciunesc.
Eu, fiind în pană... de-aia, de țigară,
Zic: "Mă duc, nevastă!". "Vezi că plouă iară!"
"Fir-ar ea de ploaie!" nu știam atunci
Că, prin cea udeală, mă apuc de "munci".
Mi-am luat eu singur-singurel papucii
Și-am ieșit. Un trăsnet! Iute, semnul crucii...
Cred că asta fuse: până la non-stop
M-a "trăsnit" norocul, c-a venit potop.
Cum umbrelă... ciuciu, m-am ascuns degrabă
Sub prelata ruptă de la o tarabă...
Numai că acolo s-a ascuns și ea;
O priveam și Doamne! udă mai era!
Am luat-o-n brațe, c-așa-s eu, cu milă
Când ceva îmi place și e de prăsilă...
Ochii-i, plini de verde, m-anunțau că-i udă...
Și-am "dansat" o noapte cu o paparudă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.