****
am luat în brațe marea
valurile m-au aruncat în sus
de bucurie plâng și-nmulțesc apa și sarea
iubite, nu mă privi...
aruncă-te-n ea!
o plută vie trasă de curenți spre larg
ploile ne taie respirația
ne șterg strâmbăturile triste
nu suntem zei
dar putem fi o zi
întinderea apei oglindă-i
norii se prefac în conduri
pescărușii fac cercuri pe aceeași rază
în ce piesă suntem acum?
marea și cerul decoruri
poate fi viața din mare un vis
sau poate
poate un înec
poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Zeciu Anca Cristina. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.