Amòi
Leana punea rufele în albie,
La înmuiat, amói,
Zicea:"Pusei și eu trențele alea amói,
Să le spăl dracului". Și le uita acolo
Câte o săptămână, luată cu treburile,
Toți se-mpiedicau de albie, în prispă,
Mai nimerea câte-o găină în ea,
Și ea să se-apuce de spălat -
Neam.
Până când bărbatu-său i-a spus într-o dimineață:
- Leano, hai, fă, să scoatem cânepa aia de la topit
Că i-o fi de-ajuns.
Scoate, fă, cânepa și lasă balta liberă.
Cămășile erau de cânepă,
Cum se purta pe-atunci.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.