Iubirea
Acum că ne-am întâlnit Iubirea
Ca o pânză albă,
ce acum devine chipul tău...
Din petale de vânt îți cer mâna
și gândul tău
legat de al meu
prin buzele dimineților.
Și o ramă goală fără ecou va
curge peste noi
ca un râu de stele Încât ceea ce
visăm pentru o clipă va deveni
eternitate...
poezie de Daniel Bozga
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.