Portret de primăvară

[Acuarelă]

Pe o foaie
neîncurcată de vreo pată
care s-o îndoaie,
aplec un curcubeu
asemeni cu sinele meu,
îmbrăţişez cu crin regal
distins şi alb fără egal,
ca fruntea mamei
sau ca obrazul ei oval,
peste cercurile mele
dau jos stele-viorele,
vin apoi
cu două petale de mac moi
(evident de mătase,
aidoma glasului mângâind
în cuvinte frumoase),
de mulţumire,
trec şi un gând subţirel
cât un ghiocel,
iar la final,
ideal!
cu primăvară adusă de-afară colorez
fondul tabloului la care lucrez.

Ridic foaia,
mă duc un pas înapoi,
poate doi,
(pentru o vedere largă, dragă)
şi simt în sufletul creţ
un fior isteţ:
nu ştiu cum, nu îmi dau seama,
buchetul pictat e mama.

poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!