ZÂNA APELOR
De ce mi-e zâna apelor aproape,
Acum când anii vin ca norii-n turmă
Și vor lumina vieții s-o îngroape
Și să îmi lase anii fără urmă?
Refuz clepsidra care-n Cer grăbește,
În timpul meu nu-i loc de asfințire,
Mai sunt copacul care înfrunzește,
Mai sunt ecoul florii în rodire;
Cu păru-i blond, o zână-n cer de ape
Îmi udă versul scris cu-o amintire,
De-aceea zorii vor să-mi fie-aproape
Când înflori-va noua mea iubire;
De ce mi-e zâna apelor în minte,
Când nu mai pot un înger să mă știu?
S-a dus demult copilul cel cuminte
Iar eu cu noua zână-aș vrea să fiu...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.