Promisiuni

S-a întâmplat odată ca, pe un colţ de plai,
Doi crescători de cai
Să vadă-o herghelie
Crescută ne-ndoielnic aşa-n... sălbăticie,
Deci, cai fără stăpâni.
Şi amândoi, hapsâni,
Au început, cu hrană, pe cai să îi tenteze,
Ca-n ţarcul lor de-acasă cu toţii să-i urmeze.
Unul veni spre ei cu fân abia cosit,
Dar caii cei sălbatici abia l-au mirosit
Şi s-au întors spre cel de-al doilea crescător
Ce, pe sub nasul lor,
Le tot plimba bucăţi de zahăr, promiţând,
Că vor mânca oricând
Asemenea dulceţuri, dacă-l aleg pe el
Stăpânul hergheliei şi astăzi, cătinel,
Ei vor veni la ieslea anume pregătită,
Cu tot ce îşi visează un cal sau orice vită.
Încrezătorii cai,
L-au şi urmat pe-acesta, cu toţii, în alai.
Numai că, în final, stăpânul preferat,
Din tot ce a promis, nimic nu le-a mai dat,
Lăsând şi ieslea goală,
Să-nveţe o MORALĂ:

Aşa-s şi candidaţii şi-aşa le este felul,
Să-i ducă în alegeri, pe toţi, cu "zăhărelul"!

poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!