Călimara mea cu lacrimi

Înmoi vârful de peniţă,
Călimara îmi e plină
Doar cu lacrimi de crăiţă
Ce îmi plânge fără vină

Îmi curg şoapte lin pe coală,
Adormite-n sentimente,
Dintr-o inimă ce-i goală
De iubirile absente

Şopot cristalin, cuvinte,
Definesc tristeţi rebele,
Cât ar vrea... eu sunt cuminte
Printre hoardele de iele

Iar tu plângi nefericire,
Lacrimi curg izvoare line,
Eu, popasul de iubire,
Scriu poieni şi azi... şi mâine

Le citeşte, flori văd cerul
Şi miroase a primăvară,
Numai tu îmi ştii misterul,
Ce mă naşte şi omoară

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!