Timpul tău

N-ai înţeles nimic din oameni,
Te-au tot rănit, te-au tot durut,
Vedeai mereu că nu le semeni,
Tu îi iubeai... ei n-au putut

Atunci ai apelat la vise
Şi la acei ce nu vorbesc,
Iubirea ta se istovise
În tot realmul omenesc

Ai căutat în ochi candoarea
În alte suflete pribegi,
Înţelegeai perfect durerea,
Voiai să vindeci şi să dregi

Ce nu ştii tu, deloc, e faptul
Că nu tu ai greşit... ci ei,
Dar să îi ierţi, precum Înaltul,
Nu-i vina ta că n-au temei

Ai suferit, însă acuma,
Să uiţi, să redevii ce eşti,
Nu te blama atât, întruna,
E timpul tău... poţi să-l trăieşti

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!