Dacă am fi fost Dumnezeu
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Și nu te-am fi lăsat să putrezești în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios și urât mirositor.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristețea
Și nu ți-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alții în schimb.
Am fi știut că pentru părinți
Fiecare copil este un unicat.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae
Și n-am fi avut satisfacția
De a te lăsa în afara cetății, flămând și gol,
Putrezind de viu.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi blestemat femeia cu durerile nașterii,
Printr-o opțiune univocă,
Misogină și perpetuă.
Noi oamenii, fără să fim Dumnezeu,
Te-am creat, imaginându-te veșnic.
Am fost ospitalieri și te-am primit îngenunchiați,
În noi, în case și temple,
De proști ce suntem,
Fiindcă ne place să ne iluzionăm.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.