Câteodată, în taină, la adăpostul clipelor te privesc cu atenție. Nu așa cum îți dictează glasul mândriei ci simplu, liniștit, pe sub gene de suflet firav. A...
Câteodată, în taină, la adăpostul clipelor te privesc cu atenție. Nu așa cum îți dictează glasul mândriei ci simplu, liniștit, pe sub gene de suflet firav. Așa tăcut, aparent fără interese comune, traversezi grăbit toate amintirile. Ca un trecător banal, istovit, fără resentimente mă iei și mă lași în adâncuri de sine aruncând nepăsător pe trecut, urme de dor fragil.
Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.