Bobii de muștar
Toamna asta prea lungă, deschide ferestrele în zare
Ne prindem de mână prin frunze în bobii de muștar
Focul se aprinde în vetre
Fânul cosit e amar
Alergăm pe aripile vântului
Liberi ca o eșarfă de mătase albastră
Am trecut de poem
Mâna îmi tremură pe obraji tăi
Ca sângele, clocotind de dragoste,
Scriu cu penița de înger pe cer litere,
Din calendarul astec pe spatele unei corăbii
Mai târziu ne vedem ninși de parcă am adus iarna
Ne strângem în brațe de la răsărit până la apus,
Așteptând miezul nopții să-și bată ceasul iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.