Cuvântul rupt din soare
Pe albastrele mări doar cuvântul
Plutește pe albele mâini, rupt din soare
E lună plină și duhul e plin de culoare
Mă vezi, nu mă vezi
Iubirea ne păstrează verde ca iarba
Ține-mi fluturi în mâini și foc
În priviri aprins de razele luni
Și steaua se aprinde cum inima mea
Către tine, prea devreme
În liniște te veghez,
Cu respirația unui înger.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.