Doină u(r)zită
la granița dintre simțiri
"acum" omoară pe "odată"
și, vai, comune amintitiri
au reușit să ne despartă.
timpul eroic a apus,
surpat e mitul, de uzură,
ca o pecingene, de sus,
coboară zgomotoasa ură.
la granița dintre fârtați
și conștiințe inflamate
ne dorm străbunii ne-mpăcați
sub hatul sârmelor ghimpate.
istoriile-și pierd răbdarea
și gem adânc, de lacrimi ude,
cruci pângărite de-apăsarea
demagogiilor absurde.
că mai ușor conduci noroade
și poți să le-nrobești cu anii,
punând în mințele neroade
ecoul negrelor cumanii.
român, ce crezi fără rezerve,
că tu-ți ești singurul străjer,
nu-i mai lăsa să te "conserve"
în sac șovin și menajer.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.