Ultima pagină
pe țărmul tăcerii cuvintele's goale
știu că am greșit și asta mă doare
mi-e frică să strig și glasul e mut
ora a curs
inutil, ireal
mai este timp, oare destul
uneori scriu, când nu plâng
ochii coboară alene pe-o rimă
o să vină și rima odată
poate am îmbătrânit pe o silabă uitată
târziu, prea târziu am înțeles
că nu era nimic de înțeles
eram doar un biet muritor în lumea asta mare
dorința nebună țipă și doare
furios mă întorc către mare
dar marea mai este o mare
știu, va veni și mâine o zi
atunci când eu nu voi mai fi
decât o lumânare arsă pe-o masă
ce-ți pasă ție, femeie
eu mor pe o pagină goală
la capăt de mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.