Coșmar
Mă trezesc în toiul nopții, iar patul meu e marea.
Din adânc peștii mă strigă să-mi dezvăluie ceva.
Fantomaticele valuri marea palidă le-mprăștie,
roșii ochi pe ceru-aprins mă privesc înțepeniți.
Și ei strigă și gravează cerul în venin părelnic
ce cade ca printr-o ploaie în marea fără păvază.
Mă feresc de el, dar mă înec în apa mării viciată
și mă scufund,
și mă evapor,
și sunt una cu otrava.
poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Clara Baiguera. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.