Sufletul, căpitan de cursă lungă
Sufletul părăsește marea noastră pământească,
Dorind să navigheze, pe-întinsa mare cerească.
Căpitan de cursă lungă, ridică pânzele sus,
Navighează să ajungă, în portul numit Isus.
Lumina Domnului e farul, către care se îndreaptă.
Însfârșit, atinge țărmul și ancora e aruncată.
Smerit, el îngenunchează, în fața lui Dumnezeu,
Pe veci îl încredințează, că va fi matrozul său.
poezie de Dumitru Delcă (18 aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre smerenie
- poezii despre religie
- poezii despre porturi
- poezii despre creștinism
- poezii despre Pământ
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.