El vrea
el vrea să fugă din unghiul acela
părăsit de soare.
își ia cu el tăcerea cu care și-a măsurat lacrimile,
neprihănirea violată de indiferența oamenilor,
cuvintele ude după ultima căutare
neînțelesului drum al tinereții.
catedrala cu ziduri groase
și-o gravitație înfiptă-n pământ
a întârziat la întâlnirea cu el.
visul curcubeului l-a dezlegat
pentru o secundă de lume.
pășește pe tărâmul refuzat palid, timid
cu respirația în neuitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.