Reiau
îmi reiau viața de la capăt,
albul hârtiei de scris mă privește
printre rândurile suferinde în lumina uscată.
pun o armură peste cuvinte
și nu ascult dreptul cerului.
gândesc cu alte simțuri într-o tăcere totală
lângă licărul cafelei din ceașca argintie,
o aparentă ieșire la suprafață din surparea înfiorării
încearcă starea de neființă
din adâncimea obscură.
aștept somnul de eliberare
de toate orizonturile făcute inele.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.